Fuga

Mâine sper că nu o să mai disper,
Departe de tine stau şi privesc spre cer.
Spre cerul luminat de stele,
Care ne acoperea sărutările rebele.

Oricât aş încerca,
Privirea se intoarce în urma mea…
Unde te zăresc pe tine,
Cum cu paşi repezi de îndepărtezi de mine…

Poţi fugi cât vrei,
În gând vei auzi paşii mei.
Spui că “prin lume poţi umbla”,
Dar de mine nu ai putut scăpa.

Nu uit zilele de mister,
Nici clipele când stelele pier,
Nu uit ziua aceea de mai
Când îmi spuneai :
“Ce mult mă iubeai…”

Te iubeam ca roua din stele,
Te aduceam în toate gândurile mele,
Dar visele mi-ai spulberat,
Şi de ele m-ai îndepărtat.

Spune-mi cine te-a mai purtat printre nori?
Şi te facea să te gândeşti doar la noi doi?
Şi sti tu cine de toate a uitat,
De când prin ploaie, singur a umblat?

Te văd grăbită să pleci,
Din mers îmi arunci cuvinte reci,
Te vâd cum mai incerci sâ zâmbeşti,
Dar pe mine nu mă priveşti…

"Oare mă mai iubeşti?"


Mihai B.
20 iunie 2010

Astăzi

Astăzi scriu,
Scriu şi nu vreau să ştiu
Peste ani unde o să fiu,
Sper doar să nu fie prea târziu...

Prea târziu pentru tine,
Pentru fericire şi iubire.
Ochii o să îţi privesc
Şi o să-ţi spun cât te iubesc.

Astăzi plec,
Plec şi înapoi nu mai privesc
Nu vreau să mă mai gândesc.
Cu gândul păşesc...

Paşesc uşor
Parcă zbor pe-un nor,
Norul dragostei noastre
Cel ce nu vrea să mă mai lase.

Deasupra-mi veghează,
Inima-mi pulsează,
Raze de soare-mi scrutează,
Şi se întreabă: Mihai iară visează?

Da!Visează la un chip frumos
Ca un chiparos,
Şi la un pupic de-al ei faimos
Doamne, oare ce-i mai frumos ?(decât ea)


Mihai B.
26 aprilie

Comentarii

Aici centraţi, aici daţi cu capul! adica acesta este locul unde va dati cu parerea despre blog.


Spor la scris,
Mihai B.

Despre mine, despre poezie

Versurile poeziilor sunt tot ce mi-a rămas, alături de ele îmi petrec ore în şir la birou sau pe canapea cu pixul în mână, alături de ele ma simt în siguranţă; ele nu te mint, nu te înşeală, nu te părăsesc cînd îţi este greu, ele sunt scurte, directe, obiective şi cel mai important, corecte! Prin puterea cuvintelor puse cu mare grijă în versuri care la rîndul lor se integrează în rime, sentimentele pot căpăta frâu liber iar descărcarea emoţională în versurile unor poezii este cea mai bună metodă de a înfrunta cruda realitate a vieţii cotidiene pe care majoritatea o ducem.


Ce simt când scriu?

În momentul cand pun pixul pe foaie mă transpun într-o cu totul altă lume, uit de tot ce înseamnă rău, tot ce este negativ şi îmi vin în minte sub forma cuvintelor toate clipele frumoase prin care am trecut, detaliile se intensifică la fiecare clipire a ochilor, inima bate din ce în ce mai tare, degetele nu se mai opresc iar eu încep să îmi doresc...:-)

Nu stiu daca exista vreun poet sau alta persoana care a spus urmatoarea fraza dar in momentul de fata asta este ceea ce simt:

Poezia este tot ce simt, ce vreau, ce am! Mihai B.


Mihai B.
24 aprilie

Noapte pierduta

Noapte pierdută,
Alături de tine petrecută,
Cuvinte uşoare,
Gânduri cutremurătoare.

Trece-un ceas,
Noi tot acolo am rămas.
Discuţii siropoase,
Şi jocuri frumoase...

Înc-un ceas,
Ce mi-a mai rămas?
Cuvinte făra sfârşit
Şi-un gând, să fiu împlinit!

Fac un pas, de mâna te-am tras
Tu vrei să-ţi iei bun rămas
Te strâng de şold uşor,
Mâna dreaptă-ţi pun pe obrăjor.

În ochi te privesc,
După acel faimos sărut tânjesc,
Buzele mi se usucă,
Uşor uşor mă simt ca o nalucă.

Nu renunţ aşa uşor,
La ureche să-ţi spun:'puişor'
Spre buze vreau să cobor
Şi mă apucă un dor.

Ţi se face friguţ,
Te aşez în pătuţ,
Cu corpul meu să te încălzesc...
Tu-mi ceri să nu mă opresc.

Departe în noapte,
Îmi spui în şoapte,
Că vrei mai aproape...
Şi-mi baţi uşor din pleoape...
Poate într-o altă noapte.


Mihai B.
20 aprilie

Despre noi, despre ele

A trecut mult timp de cînd nu am mai scris
Deşi am promis...
Astăzi plouă,
Mâine-i rouă,
Asta-i viaţă nouă??

Timpul trece,
Viaţa-i rece,
Gândul vrea să-ţi plece!
Stai şi poza îi priveşti
Clar, înnebuneşti...
Chipu`i dulce,
Vocea`i dulce,
Ochii mici şi plini de viaţă
Parcă totul stă pe-un fir de aţă
Off...viaţa-i o năpastă!


Mihai B.
19 aprilie

Clipe...

Clipe...
De nimeni ştiute,
Doar de noi trăite
Sărutări, îmbrăţişări...te făceau fericită!
Ne jucam, mă întărîtai, ne prosteam, te iubeam...
Acum tu nu mai eşti,
Trăiesc într-o lume cu poveşti,
Zîne, prinţi şi broaşte
Care aşteaptă să fie sărutate,
Dar ele de lume-s uitate.

Mihai B.
14 aprilie 2010

Oare ce-i cu mine?

Oare ce-i cu mine?
Lacrimi, durere şi suspine
Gînduri după gînduri...nesfîrşite
Parcă toate deja au fost scrise
Dar oare cîte n-au fost zise?


Eu astăzi scriu,
Hmm...sunt hazliu,
Este o stare ciudată,
Dar de bucurii încununată.
Oare am mai fost aşa vreodată?

Vers după vers,
Cuvintele nu se mai opresc,
Sentimentele-si dau frîu liber,
Dar oare eu sunt liber?

Sunt prins,
Sunt prins între versuri,
Ţinut captiv în ale lor cuvinte,
De dragoste nemărginite
Asteptînd vremuri fericite.

Vremuri vechi, vremuri noi,
Nu suntem tot noi,
Acum eşti tu în lumea ta,
Iar eu în lumea mea.
Am avut o lume, neîngrădită de nume,
In care au fost multe bune.
Eram doar tu şi eu,
Speram să fim mereu...



Mihai B.
14 aprilie 2010

Poftesc...

Astăzi eu spre muncă mă grăbesc
Pas cu pas mă întreb unde greşesc
Gîndu-mi zboară la tine a mia oara
Parcă eşti ca o vrăbioară,
Mică, scumpă şi zglobie,
Îmbrăţişări ţi-aş da o mie.

Ziua trece, seara vine,
Obosit, supărat, eu ajung în vine,
Stau şi mă gîndesc,
Oare ce să mai poftesc?

Poftesc la tine, doar la tine,
La imbrăţişări şi sărutari divine...

Mihai B.
14 aprilie 2010

Trepte(le) vietii

Trepte urc, trepte cobor,
Oare cînd o să zbor?
Zilnic mă îndrept cu paşi repezi spre casă,
Oare cît mă mai aşteaptă ea la masă?
Trepte urc...
Cînd telefonul sună iar vocea ei în ureche-mi răsună,
Picioarele nu-mi dau scăpare, parcă vocea ei e o chemare.
Trepte cobor...


Mihai B.
13 aprilie

Ce suntem noi ?

Ce suntem noi? oameni ?
Chiar dacă suntem dominaţi de galbeni?
Viaţa ne joacă feste,
Noi ne gîndim la ea ca la o poveste!
Suntem încăpăţînaţi şi de proşti luaţi,
La nevoie suntem ignoraţi.


Ce am fost odată... nu vom mai fi niciodată!
Tot ce am avut, praf s-a făcut,
Noi grijă am avut!
"Nenumărate flori şi palate",de vînt au fost luate,
În locul lor au apărut gropi, de mahări pavate.

Ce vom fi... niciodată nu vom şti :-)
Avem speranţe, visuri şi gînduri,
Dar noi incă stăm la alte rînduri.
Muncim ca niste sclavi pe doi bani,
Oare cîţi ani ?

Mihai B.
13 aprilie 2010

Eu am curajul....

Eu am curajul să recunosc că...

...te iubesc
...oricît ai ţipa la mine eu iţi zîmbesc.
...zîmbetul tău mă vindecă de oboseală.
...mă gîndesc la tine în fiecare seară.
...vocea ta îmi ridică moralul, chiar dacă tu poţi fi cu altul.


Chiar dacă...

...acum îmi spui că mă urăşti iar în secunda doi că mă iubeşti, pe mine nu mă deranjează, zîmbetul tău dulce mă înviorează.
...s-au petrecut multe, bune dar şi rele, sunt ale mele!
...acum te urăsc, iar în secunda doi te iubesc, ciudat, doar la tine mă gîndesc! oare te iubesc ?


Oare...

...ne-am schimbat? da...m-am întrebat!
...suntem ceea ce ne dorim să fim? niciodată nu o să ştim!
...toate au meritat? doar în sufletele noastre trebuie uitat, verificat!
...fiecare sărut ne apropie sau ne îndepartează? ce mai contează?
...acest sarut ne deranjează? ce mai contează? inima dictează!
...cu fiecare imbrăţişare, inima ne tresare?
...facem ceea ce trebuie? oare mai trebuie vreo intrebare??


Tu esti...

...o floare?
...zîmbitoare?
...un fluture care invată ce inseamnă cuvîntul "maturizare"?
...dispusă sa iţi accepţi metamorfoza de la fluture la zînă?
...conştientă că ai totul în mînă?
...dispusă să strîngi palma şi să se facă fărîmă?
...prinţesa care iţi spuneam că-mi eşti?
...ceea ce mi-ai spus ca eşti??
...ceea ce doreşti :-)



In final am o singură întrebare,
cine eşti tu oare?



Mihai B.
13 aprilie 2010