Mâine sper că nu o să mai disper,
Departe de tine stau şi privesc spre cer.
Spre cerul luminat de stele,
Care ne acoperea sărutările rebele.
Oricât aş încerca,
Privirea se intoarce în urma mea…
Unde te zăresc pe tine,
Cum cu paşi repezi de îndepărtezi de mine…
Poţi fugi cât vrei,
În gând vei auzi paşii mei.
Spui că “prin lume poţi umbla”,
Dar de mine nu ai putut scăpa.
Nu uit zilele de mister,
Nici clipele când stelele pier,
Nu uit ziua aceea de mai
Când îmi spuneai :
“Ce mult mă iubeai…”
Te iubeam ca roua din stele,
Te aduceam în toate gândurile mele,
Dar visele mi-ai spulberat,
Şi de ele m-ai îndepărtat.
Spune-mi cine te-a mai purtat printre nori?
Şi te facea să te gândeşti doar la noi doi?
Şi sti tu cine de toate a uitat,
De când prin ploaie, singur a umblat?
Te văd grăbită să pleci,
Din mers îmi arunci cuvinte reci,
Te vâd cum mai incerci sâ zâmbeşti,
Dar pe mine nu mă priveşti…
"Oare mă mai iubeşti?"
Mihai B.
20 iunie 2010
