Oare ce-i cu mine?

Oare ce-i cu mine?
Lacrimi, durere şi suspine
Gînduri după gînduri...nesfîrşite
Parcă toate deja au fost scrise
Dar oare cîte n-au fost zise?


Eu astăzi scriu,
Hmm...sunt hazliu,
Este o stare ciudată,
Dar de bucurii încununată.
Oare am mai fost aşa vreodată?

Vers după vers,
Cuvintele nu se mai opresc,
Sentimentele-si dau frîu liber,
Dar oare eu sunt liber?

Sunt prins,
Sunt prins între versuri,
Ţinut captiv în ale lor cuvinte,
De dragoste nemărginite
Asteptînd vremuri fericite.

Vremuri vechi, vremuri noi,
Nu suntem tot noi,
Acum eşti tu în lumea ta,
Iar eu în lumea mea.
Am avut o lume, neîngrădită de nume,
In care au fost multe bune.
Eram doar tu şi eu,
Speram să fim mereu...



Mihai B.
14 aprilie 2010

Poftesc...

Astăzi eu spre muncă mă grăbesc
Pas cu pas mă întreb unde greşesc
Gîndu-mi zboară la tine a mia oara
Parcă eşti ca o vrăbioară,
Mică, scumpă şi zglobie,
Îmbrăţişări ţi-aş da o mie.

Ziua trece, seara vine,
Obosit, supărat, eu ajung în vine,
Stau şi mă gîndesc,
Oare ce să mai poftesc?

Poftesc la tine, doar la tine,
La imbrăţişări şi sărutari divine...

Mihai B.
14 aprilie 2010

Trepte(le) vietii

Trepte urc, trepte cobor,
Oare cînd o să zbor?
Zilnic mă îndrept cu paşi repezi spre casă,
Oare cît mă mai aşteaptă ea la masă?
Trepte urc...
Cînd telefonul sună iar vocea ei în ureche-mi răsună,
Picioarele nu-mi dau scăpare, parcă vocea ei e o chemare.
Trepte cobor...


Mihai B.
13 aprilie

Ce suntem noi ?

Ce suntem noi? oameni ?
Chiar dacă suntem dominaţi de galbeni?
Viaţa ne joacă feste,
Noi ne gîndim la ea ca la o poveste!
Suntem încăpăţînaţi şi de proşti luaţi,
La nevoie suntem ignoraţi.


Ce am fost odată... nu vom mai fi niciodată!
Tot ce am avut, praf s-a făcut,
Noi grijă am avut!
"Nenumărate flori şi palate",de vînt au fost luate,
În locul lor au apărut gropi, de mahări pavate.

Ce vom fi... niciodată nu vom şti :-)
Avem speranţe, visuri şi gînduri,
Dar noi incă stăm la alte rînduri.
Muncim ca niste sclavi pe doi bani,
Oare cîţi ani ?

Mihai B.
13 aprilie 2010

Eu am curajul....

Eu am curajul să recunosc că...

...te iubesc
...oricît ai ţipa la mine eu iţi zîmbesc.
...zîmbetul tău mă vindecă de oboseală.
...mă gîndesc la tine în fiecare seară.
...vocea ta îmi ridică moralul, chiar dacă tu poţi fi cu altul.


Chiar dacă...

...acum îmi spui că mă urăşti iar în secunda doi că mă iubeşti, pe mine nu mă deranjează, zîmbetul tău dulce mă înviorează.
...s-au petrecut multe, bune dar şi rele, sunt ale mele!
...acum te urăsc, iar în secunda doi te iubesc, ciudat, doar la tine mă gîndesc! oare te iubesc ?


Oare...

...ne-am schimbat? da...m-am întrebat!
...suntem ceea ce ne dorim să fim? niciodată nu o să ştim!
...toate au meritat? doar în sufletele noastre trebuie uitat, verificat!
...fiecare sărut ne apropie sau ne îndepartează? ce mai contează?
...acest sarut ne deranjează? ce mai contează? inima dictează!
...cu fiecare imbrăţişare, inima ne tresare?
...facem ceea ce trebuie? oare mai trebuie vreo intrebare??


Tu esti...

...o floare?
...zîmbitoare?
...un fluture care invată ce inseamnă cuvîntul "maturizare"?
...dispusă sa iţi accepţi metamorfoza de la fluture la zînă?
...conştientă că ai totul în mînă?
...dispusă să strîngi palma şi să se facă fărîmă?
...prinţesa care iţi spuneam că-mi eşti?
...ceea ce mi-ai spus ca eşti??
...ceea ce doreşti :-)



In final am o singură întrebare,
cine eşti tu oare?



Mihai B.
13 aprilie 2010